Iov 3:1-26

¹După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.

²Și Iov a vorbit și a spus:

³Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.

⁴Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.

⁵Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.

⁶Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.

⁷Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.

⁸Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.

⁹Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,

¹⁰Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.

¹¹De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?

¹²De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?

¹³Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,

¹⁴Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;

¹⁵Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;

¹⁶Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.

¹⁷Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.

¹⁸Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.

¹⁹Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.

²⁰Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,

²¹Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;

²²Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?

²³De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?

²⁴Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.

²⁵Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.

²⁶Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.