Proverbe 1:1-33

¹Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel;

²Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii;

³Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității;

⁴Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ.

⁵Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte;

⁶Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci.

⁷Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.

⁸Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale;

⁹Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.

¹⁰Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi!

¹¹Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat;

¹²Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă;

¹³Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă;

¹⁴Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă;

¹⁵Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor;

¹⁶Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.

¹⁷Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.

¹⁸Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți.

¹⁹Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au.

²⁰Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi;

²¹Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând:

²²Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea?

²³Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.

²⁴Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție;

²⁵Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea;

²⁶Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră;

²⁷Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi,

²⁸Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,

²⁹Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL;

³⁰Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare.

³¹De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri.

³²Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici.

³³Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.